O leapsa elevata, intreba zilele trecute( anul trecut 
, ce-am fi dispusi sa facem in conditiile in care n-am cunoaste frica.Plecata initial din jurnalul unui psihoterapeut, via Bucurenci , a ajuns la mine abia azi , ca deh… acu’ am si eu ceva ragaz …
, ce-am fi dispusi sa facem in conditiile in care n-am cunoaste frica.Plecata initial din jurnalul unui psihoterapeut, via Bucurenci , a ajuns la mine abia azi , ca deh… acu’ am si eu ceva ragaz …In prima secunda am gandit c-as fugi in lume …pribeagie de secol XXI..sa fiu chelnerita la Paris,si-apoi camerista la Barcelona.Fara sa ma statornicesc nicicum undeva…Vara sa cutreier muntii,si sa iernez apoi undeva pe langa Mediterana..
Am citit apoi cu atentie si parerile celorlalti respondenti,si-am constatat ca in unele acceptiuni absenta fricii inseamna "curaj"…
Si chiar nu stiu ce-ar putea spune psihologii…insa am senzatia ca notiunile nu se substituie nicicum.Adica ,spre exemplu : " daca nu mi-ar fi frica , as invata sa innot"…reformuland, daca nu mi-ar fi frica, as avea curaj sa invat sa innot…Dispare frica si lasa loc curajului.(?)
Curajul este pe undeva o asumare a fricii…si-a ceea ce o genereaza.
Ea, frica apare ca un hotar,personal,…dincolo de care nu esti dispus, nu vrei sau nu poti sa treci.
Am vazut de curand un film despre razboi.Barbati tineri , cu arma in mana , lupand contra altora, la fel de tineri..in numele unui ideal…Nu le era frica???Ba da .Frica de moarte , in cazul de fata.Erau curajosi si le era frica in acelasi timp.
Frica se contureaza taman din circumstante pe care noi nu le (mai) putem controla.Danseaza fix pe coordonatele pe care nu le putem dirija noi.Hazard,necunoscut…intrevazut clar sau instinctiv…si pe care vrem sa-l tinem departe.
(Exemplu de sezon: Mi-e frica sa nu-mi derapeze masina pe soseaua ca un derdelus. – Nici un ESP din lume n-ar reusi sa neutralizeze probabilitatea de-a pierde controlul masinii pe-un patinoar numit drum national.
Este ceva ce nu pot controla in totalitate … deci ma tem…).
Uneori luptam cu frica, incercam sa intelegem de unde vine, sau o ignoram pur si simplu…Fie ca-si are originea in instinctul de conservare…sau in cutumele societatii…ea, frica isi are rostul ei.
Si ajung sa ma intreb mai degraba ce-as fi devenit daca nu mi-ar fi fost frica.
Daca n-as fi avut nici o teama….unde si ce as fi ajuns…?
