Vreau acasa…
Cumva dorinta asta este foarte legitima… de-a vietui intr-un mediu familiar , fie si la modul abstract , alaturi de oameni care impart aceleasi valori si aceleasi idealuri .
Copil fiind, cand iesi din casa presupui ca si ceilalti copiii au aceleasii reguli de respectat ca si tine.Sa fi cuminte, sa nu minti , sa fii atent la ce se intampla in jurul tau.Vezi insa ca lucrurile pot sta si alt fel.Cca unul urla la ma-sa marea sa-i dea bomboane, si ca le si primeste.Ca altul arunca pietre in masinile de pe strada.Si ca treaba asta i se pare a naibii de amuzanta.
Si mai observi ca scapi foste usor de munca daca spui “nu stiu”.Bagi de seama cat e de usor sa minti, mai ales ca nu-si mai bate nimeni capul sa dovedeasca asta.
Acasa este locul in care valorile raman mereu la fel.
Crestem si bagam de sama ca fiecare are cate un “acasa” , dar asta nu-i opreste sa minta, sa fie lenesi si iresponsabili.
Dupa cei 7 ani petrecuti acasa nimeni nu-si mai bate capul sa urmareasca lumea in care vietuiesti.Scoala e un fel de zoo, la care daca esti pe faza mai acumulezi ceva cunostinte.
Nu-ti explica nimeni ca ai niste aptitutini , ca trebuie sa ti le cultivi , ca trebuie sa ai in minte cam ce-ai vrea tu sa devii…Altceva decat un parazit social…
Ideea generala ca termini un liceu , si ca apoi ti-or plati parintii o facultate e sortita esecului…
Si cea mai clara expresie in acest sens e taman societatea in care traim.
Lispiti de absolut orice responsabilitate.”Nu stiu”, “nu cunosc”,” nu e treaba mea”…
Vina este intotdeanua a celorlalti.A politicienilor , a profesorilor , a doctorilor si a functionarilor corupti.
Lesinam de nostalgie uitandu-ne in ograzile vecinilor de la vest ,ba daca avem oarece avant ne luam bagajele si plecam intr-acolo.
Unde, ce sa vezi?Minune! Muncim mai mult, devenim ma responsabili , mai civilizati…
De ce nu putem fi asa si acasa?
Sa ne fie oare inertia atat de mare?
